Isramart : Europa ne cere experţi în electrotehnică şi chimie alimentară. Tocmai la aceste facultăţi nu prea vin studenţi

Isramart news:
Numirea lui Dacian Cioloş în postul de comisar european a fost prezentată ca o mare realizare. Între timp, România a pierdut cursa pentru deţinerea Agenţiei Europene pentru Reglementare în domeniul Energiei, în defavoarea Sloveniei. De fapt, ţara noastră a pierdut toate bătăliile pentru deţinerea unei agenţii europene. Dintre cele 52 de poziţii de conducere repartizate României la CE sunt ocupate doar opt, iar despre relevanţa lor nu se poate vorbi. În aceste condiţii, Adrian Ciocănea, fostul şef al Departamentului pentru Afaceri Europene, ne semnalează ruptura dintre politica Puterii din România şi schimbările care au loc în UE. Potrivit experţilor, ţara noastră riscă să intre într-o fundătură economică şi să întârzie ani buni racordarea la economia şi administraţia europeană.

- În aceste zile se discută în detaliu, ca niciodată, despre alocările Bugetului de Stat şi se anunţă noi reforme în sistemul public. Sunt posibile reformele anunţate fără a dispune de banii necesari?
- Ceea ce se anunţă astăzi drept reformă a sistemelor publice reprezintă, de fapt, doar restructurarea acestora. Diferenţa constă în faptul că restructurarea este o rearanjare administrativă, iar reforma, una calitativă. Dovada acestei afirmaţii constă în aceea că deciziile sunt luate azi de către Ministerul Finanţelor şi doar justificate de ministerele care ar fi trebuit să gestioneze în realitate domeniile respective. De fapt, vorbim despre o restructurare a cheltuielilor publice în termeni de contabilitate bugetară şi atât. Nu ştiu ce este mai îngrijorător: faptul că restructurarea cheltuielilor publice impusă de FMI via Ministerul de Finanţe este prezentată ca reformă, lipsa de viziune cu privire la efectele măsurilor luate sau dispariţia completă a agendei europene pe baza căreia reformele pot avea, dacă nu efecte imediate, măcar credibilitate. Reformele nu se fac la Ministerul de Finanţe, acolo li se vede efectul. Iar Codul Fiscal nu este reforma absolută, ci instrumentul de lucru al unei părţi a reformelor.

- Asta ar însemna că dacă Guvernul ar putea aplica reformele cerute României de către UE de mai multă vreme ar fi mai bine?
- Reformele cerute de către UE sunt oricând binevenite şi unele nu costă mai nimic, mai ales că, pentru anumite domenii, există deja şi strategiile. Numai că cineva trebuie nu numai să citească documentele, ci să le şi interpreteze. Iar miniştrii ar fi trebuit să fi ştiut conţinutul acestor documente la investitură pentru a impune aplicarea măcar a unora dintre măsurile utile reformelor de care România are nevoie astăzi. Între programul de Guvernare al actualei coaliţii, Bugetul de Stat şi măsurile de reformă/restructurare anunţate de către unii miniştri există diferenţe mari. Şi poate nu acesta este cel mai grav lucru în vreme de criză, ci faptul că şi acele măsuri care sunt evident bune şi care sunt conţinute în documentele europene lipsesc. Pentru un ministru, aceasta este de neiertat, dar câţi oameni sunt interesaţi de aceste stări de fapte? Criza resursei umane în conducerea statului nu este legată de calitatea educaţiei politicienilor, ci de nivelul lor cultural… adică, mai pe româneşte, o şcoală facem cu toţii, dar fiecare o înţelege altfel!

- Puteţi da câteva exemple?
- Da! De exemplu, deşi se ocupă de economie, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de afaceri nu a introdus în Programul de Guvernare nici o trimitere la politica industrială. În anul 2005, Comisia Europeană a elaborat primul document privind politica industrială în care se evaluau din punct de vedere al competitivităţii sectoriale un număr de 27 de ramuri industriale. CE avertiza atunci asupra neglijării, la nivelul statelor membre, a domeniului ingineriei mecanice. În anul 2008, noul document a propus două iniţiative pentru promovarea industriei electrotehnice şi celei alimentare. Ce se întâmplă la noi? Mai întâi că nu există pârghii legislative şi financiare de sprijin pentru cele trei domenii, apoi a avut loc o reducere a fondurilor pentru cercetare cu mai mult de 70%, programul INOVARE s-a oprit, firmele fiind invitate să îl continue pe banii proprii, iar fondurile europene având obiectiv creşterea competitivităţii sunt pe cât de reduse, pe atât de blocate în proceduri. Pe de altă parte, dacă veţi consulta pagina de Internet a Politehnicii din Bucureşti veţi vedea că primele facultăţi care primesc studenţi fără admitere prin examen propriu-zis sunt cea de Inginerie Electrică, cea de Inginerie Mecanică şi Mecatronică şi cea de Inginerie a Sistemelor Biotehnice. Ce coincidenţă! Şi acum… înapoi la Guvern! Statul român va acorda garanţii de stat în valoare de 320 de milioane de euro pentru firma Ford care se va împrumuta pentru a finaliza investiţiile de la Craiova şi în vederea realizării unui motor cu emisii reduse de CO2. Este cea mai mare garanţie acordată în ultimii 20 de ani de către statul român. Şi totuşi, va lucra firma Ford şi cu cercetători sau firme româneşti? Nu cred! Cel mult cu firme de construcţii şi asemenea! În acelaşi timp, „mediocrilor” cercetători li se taie fondurile, dar li se recomandă să facă legătura cu industria, iar învăţământului superior să renunţe la domeniile care nu au căutare. Desigur, nici un guvern nu este perfect, dar totuşi are priorităţi. Vă propun să faceţi o paralelă între priorităţile enunţate de către preşedinţii Franţei şi României: învăţământul superior, cercetarea, biochimia, energia regenerabilă, IMM-urile respectiv agricultura şi turismul. Priorităţile sunt acela care privesc eficienţa utilizării resursei umane şi nu doar exploatarea resursei naturale.

-În acest context, formula Guvernului conţine şi priorităţile Preşedintelui?
-Da, aşa văd şi eu. Nu văd însă priorităţile economice ale partidelor. Deşi interesele se cam văd. Dar trecând peste această temă pe care presa o poate evidenţia mai bine decât mine revin la una dintre marile probleme pe care actualul Guvern o are: lipsa corelării politicilor naţionale cu tendinţele europene. Chiar dacă pare iluzoriu să vorbim în timp de criză despre viitor, totuşi aceasta este, în opinia mea, cea mai bună cale de urmat. Numai că aici, după cum am mai spus, o gândire anticipativă este, pentru cei care conduc acum, o glumă dacă nu un afront. Sunt prea ocupaţi cu criza. Şi în timpul acesta UE se depărtează. Iată câteva exemple: s-a anunţat ca succes diplomatic nominalizarea domnului Cioloş pentru postul de Comisar european într-un domeniu de mare importanţă. Da, este un succes diplomatic. Dar este şi util? Dacă România negocia prioritar un alt domeniu, ca de exemplu Schimbările climatice? Cunoaştem deja miza comercială a acestui domeniu şi mai ales faptul că este puţin reglementat. Nu am avut nici o dezbatere publică, doar anunţuri. Alt exemplu poate fi „succesul” anunţat cu privire la ocuparea unui post în consiliul de administraţie al Agenţiei Europene pentru Reglementare în domeniul Energiei. Da, numai că România a pierdut cursa pentru deţinerea chiar a Agenţiei în defavoarea Sloveniei – ţara noastră a pierdut toate bătăliile pentru deţinerea unei agenţii europene. Mai mult, dintre cele 52 de poziţii de conducere repartizate României la CE sunt ocupate doar 8 ca să nu mai discutăm despre relevanţa lor. În fine m-aş opri asupra unui fapt recent care spune multe despre interesului actualului Guvern cu privire la afacerile europene. Deşi nu prea cunoscut, Departamentul pentru Afaceri Europene – gândit pentru a coordona domeniul, condus până de curând de un ministru şi aflat în coordonarea Primului Ministru – se află acum în subordinea vice-prim ministrului (!). Mai mult, în perioada în care se structura actualul cabinet, s-a încercat preluarea sa de către Ministerului Afacerilor Externe. Poate, la prima vedere pare nerelevant, însă prin Tratatul de la Lisabona s-a înfiinţat Consiliul Afaceri Externe tocmai pentru ca Afacerile Europene să fie tratate diferit şi mai specializat. La noi tendinţa este, din nou, pe dos. Iată cum Primul ministru a renunţat să se sprijine pe structura care îi poate spune imediat unde se află ministerele în raport cu reformele europene. Sau poate că nu este nevoie de aceste reforme pe timp de criză! Criza actuală a arătat efectul asupra României a politicii de integrare rapidă caracterizată prin liberalizare în lipsa politicilor liberale. Promovată mai ales între 2000 şi 2004 liberalizarea (deschiderea) în lipsa politicilor liberale (crearea mecanismelor de răspuns necesare) au făcut ca România să devină o economie complementară şi nu una în competiţie cu cele din UE. Modul în care se formulează acum politicile publice va accentua acest statut şi ne va face şi mai vulnerabili. Reformele pe care le anunţă actuala putere sunt neclare deoarece ideile pe care se bazează nu sunt clare.