Isra-Mart srl: Finanţele nu renunţă la TVA din tranzacţiile cu certificate de CO2

Isra-Mart srl news:

Întrucât certificatele de emisii de dioxid de carbon nu au încă un statut bine definit, operaţiunile de vânzare-cumpărare ocolesc organele de supraveghere

Foto
În timp ce Bursa de Valori Bucureşti încearcă să aducă tranzacţiile cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră în ringul bursier, pe piaţa secundară, Bursa Română de Mărfuri înregistrează recorduri de tranzacţionare, în urma cărora statul încasează sume importante din taxa pe valoarea adăugată. În condiţiile în care certificatele vor fi clasificate ca valori mobiliare, statul nu ar mai putea încasa TVA din tranzacţii,
iar intermediarii de certificate ar fi supuşi controlului Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare.
Criza economică şi reduce­rea activităţii în sectoare cu grad ridicat de poluare au dus la apariţia unui dis­po­ni­bil foarte mare de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, companiile din sectorul energetic fiind primele care au scos la vânzare cota rămasă neconsumată. Cu toate că România dispune de o piaţă de ener­gie avansată, iar în Europa tranzac­ţiile cu certificate se fac aproape ex­clusiv pe burse specializate, vânză­to­rii şi cumpărătorii de la noi ocolesc această piaţă, în dorinţa de a face cât mai repede rost de bani. Pe fondul unei dispute care pare să nu se mai sfârşească, între Ministerul Finan­ţe­lor Publice (MFP), Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) şi traderii de certificate de emisii, cantităţi tot mai mari de certificate trec de la poluatori la intermediari, care speră ca odată cu relansarea econo­miei să câştige mult mai mult din re­vânzarea acestora, mai ales că la ni­velul Uniunii Europene deficitul de certificate de dioxid de carbon este de circa 200 de milioane de tone (o tonă de CO2 este echivalentul unui certificat de emisii).
Toate demersurile făcute de re­prezentanţii OPCOM (platforma de tranzacţionare a energiei electrice) pe lângă Ministerul Economiei şi pe lângă CNVM, în ideea formării unei pieţe specializate a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, s-au dovedit inutile o bună bucată de vre­me. În lipsa acestei pieţe, deţinătorii de asemenea certificate au vândut direct o parte din cota repartizată, la preţuri negociate între părţi, fără să existe niciun control instituţional. S-au făcut tranzacţii de câteva zeci de milioane de euro, dar condiţiile economice din acest an pot ridica nive­lul schimburilor la sume care să de­pă­şească pragul de 150 de milioane de euro. Campioană la tranzacţii ră­mâne Bursa Română de Mărfuri, ca­re în luna aprilie a tranzacţionat cir­ca 5% din volumul de certificate din România, fiind urmată de Bursa de la Sibiu (Sibex), în timp ce la BVB nu a ajuns absolut niciun certificat.

Blocajul Începe din instanţele de judecată
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a avizat încă din 2009 certificatele de emisii ca fiind valori mo­biliare, pentru care trebuie să se aplice legislaţia pieţei de capital. Avi­zul CNVM a fost contestat la Curtea de Apel, care a decis suspen­da­rea acestuia, dar respectiva de­cizie nu a fost transmisă nici până acum la CNVM. Din această cauză CNVM nu a putut face recurs la decizia Curţii, iar tranzacţiile pe Bursa de Valori rămân blocate în totalitate. Statul nu pare să fie deranjat de situaţia apă­rută, pentru simplul motiv că din tranzacţiile făcute la Bursa Ro­mână de Mărfuri încasează TVA (acum de 25%), considerând aceste tranzacţii drept prestări de servicii taxabile. Reprezentanţii Ministerului Finan­ţe­lor invocă, la încasarea de TVA, le­gis­laţia europeană în domeniu, un­de operaţiunile cu certificate sunt taxabile, neaplicându-se nicio scuti­re pentru ele. Mai mult decât atât, MFP invocă necesitatea introducerii taxării inverse (o modalitate simplificată de plată a TVA), în sensul că taxa va fi transferată beneficiarului final de certificate. Ce se întâmplă însă în cazul în care, de la vânzător la beneficiar, certificatele trec prin mâinile mai multor intermediari, care ar trebui să plătească şi ei TVA? Ministerul Finanţelor nu are răs­puns la această problemă, pentru că aşa spune legislaţia europeană. Cu toate acestea, în 12 state europene certificatele sunt considerate instrumente financiare, iar tranzacţio­na­rea lor trebuie supravegheată de au­torităţile financiare. Cu urmare a frau­delor de proporţii petrecute pe teritoriul UE în ultimii doi ani, ten­dinţa care se manifestă în prezent este de a întări supravegherea pieţe­lor de certificate de emisii de gaze cu efect de seră. Franţa, de pildă, a dispus scutirea tranzacţiilor cu certificate de la plata TVA, Marea Britanie aplică o cotă de TVA zero, în timp ce Olanda a optat pentru taxarea inver­să. La noi, în lipsa pieţelor speciali­zate, tranzacţiile nu sunt suprave­gheate de nimeni.
Transparenţa nu are valoarea TVA
CNVM susţine că o piaţă secundară reglementată pentru tranzac­ţio­narea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră va diversifica piaţa de capital şi va oferi o protecţie ridicată investitorilor, dar unii ope­ratori nu au înţeles încă beneficiile acestei măsuri. „Avantajele tranzac­ţio­nării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pe piaţa de ca­pital pot asigura o protecţie ridicată a investitorilor, dar şi o eficienţă şi tran­sparenţă în tranzacţionarea in­strumentelor financiare”, susţine Ra­du Toia, directorul general al CNVM. „Avantajele utilizării unei pie­ţe reglementate reprezintă, în vi­ziu­nea noastră, o soluţie care ar trebui să nu limiteze nici drepturile operatorilor şi nici pe cele ale inves­ti­torilor. Astfel, crearea unei pieţe secundare va asigura, pe lângă transparenţă şi eficienţă, posibilitatea formării unui preţ de referinţă pentru aceste certificate”, consideră şi Anca Dumitru, directorul general al Bursei de Valori Bucureşti. Zadarnic, întrucât certificatele, ca să poată ajun­ge în ringul bursier, trebuie să aibă caracter de valori mobiliare sau de instrumente financiare, şi nu pe acela de mărfuri, cum sunt conside­rate în momentul de faţă. Aşadar, operatorii români de instalaţii aflaţi sub incidenţa schemei de comercia­li­zare a certificatelor de emisii de ga­ze cu efect de seră pot efectua tranzacţii cu aceste instrumente în nu­me şi pe cont propriu, fără utilizarea intermediarilor specifici pieţei de capital, în condiţiile în care contra­păr­ţile sunt operatori români sau străini. Evident, de aici câştigă Fi­nan­­ţele, care tocmai au ridicat cota de TVA de la 19 la 25%.

Nivelul tranzacţiilor se poate apropia de 250 de milioane de euro
Specialiştii apreciază că, în mo­mentul de faţă, s-ar putea vinde în România aproximativ 12 milioane de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, ceea ce, la o valoare de 11-13 euro/certificat, înseamnă tranzacţii de peste 150 de milioane de euro. Cum să nu tenteze o asemenea sumă bursele de valori? Explicaţia unui asemenea disponibil de certificate este cât se poate de simplă. Cri­za economică a făcut ca toate instalaţiile de ardere, care dispun de certificate alocate prin Planul Naţional de Alocare, să-şi reducă activitatea, ceea ce a generat un disponibil de certificate pentru vânzare. Pentru agenţii economici, îndeosebi cei din domeniul energetic, sumele obţinu­te din vânzarea certificatelor sunt de-a dreptul mană cerească, în si­tuaţia în care aceştia se confruntă cu o criză majoră de lichidităţi pentru investiţiile de care au nevoie. Un certificat de emisii de gaze cu efect de seră conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită. Pentru peri­oada 2008-2012, plafonul european este de 2,08 miliarde tone de emisii anual. Din această valoare, plafonul României este de 75,9 milioane de tone anual, adică 3,6%. Amintim faptul că plafonul iniţial al României a fost redus de Comisia Europeană cu aproximativ 20%.
După numărul de certificate alocate pentru perioada 2008-2012, cei mai mari poluatori din România sunt ArcelorMittal Steel Galaţi - apro­xi­mativ 71 de milioane de certifica­te, Complexul Energetic Turceni - 34 de milioane, Complexul Energetic Ro­vinari - 28 de milioane, Electro­cen­trale Deva - 20 de milioane, Com­plexul Energetic Craiova - Işalniţa - 17 milioane, RAAN Sucursala Romag Termo - 14 milioane, Lafarge Med­gidia - 12,3 milioane, Arpechim Pi­teşti - 9,6 milioane, potrivit datelor Bur­sei din Sibiu.

Comisioanele sunt încă simbolice
Pe plan european, tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se realizează pe burse, iar preţurile variază în funcţie de cerere şi ofertă. Cel mai mare preţ de la apariţia pieţei europene, în 2005, a fost de peste 30 de euro pe tona de emisii, iar cel mai scăzut a fost de jumătate de euro/tonă. Cele mai mari burse de acest tip sunt Bluenext din Franţa şi European Climate Exchange şi Intercontinental Exchange din Marea Britanie. Valoarea tranzacţiilor cu certificate de dioxid de carbon, pe plan mondial, a fost, în 2008, de 60 de miliarde de dolari, în creştere cu 80% faţă de anul anterior. În România, costurile de tranzacţionare suportate de un investitor pentru tranzacţionarea certificatelor sub forma contractelor futures pe Bursa de la Sibiu sunt date de un comision de 2 lei/100 tone dioxid de carbon, în timp ce comisionul brokerului variază între 1,4 şi 1,8 lei/100 tone dioxid de carbon.