isramart news:
Ministerul Mediului (MM) si Agentia Nationala pentru Protectia Mediului (ANPM) au putini angajati bine pregatiti profesional care pot contribui la adoptarea si implementarea normelor europene in privinta captarii si stocarii dioxidului de carbon, a declarat, vineri Ion Avram, reprezentant al nou-infiintatei Asociatii Române a Carbonului (ARC).
“În cadrul Ministerului Mediului si Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului exista oameni pregatiti profesionali, dar putini dintre ei pot sa contribuie la adoptarea si implementarea normelor europene pe segmentul captarii si stocarii carbonului”, a afirmat Avram.
Oficialul ARC a tinut sa mentioneze ca România nu trebuie sa ajunga pe ultima suta de metri la Bruxelles cu temele nefacute.
“Ideea este sa nu ajungem la Bruxelles pe ultima suta de metri cu temele nefacute si sa obtinem, in urma negocierilor, niste rezultate sub asteptari”, a atentionat Avram.
În cursul “Saptamânii Mediului Tau”, derulata in perioada 1-6 iunie, ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, afirma ca in institutia pe care o conduce nu exista personal capabil sa-si dea cu parerea in privinta rezolvarii unor probleme de mediu, amintind de programului Natura 2000.
“Nimeni din Ministerul Mediului nu are capacitatea sa-si dea cu parerea in privinta rezolvarii unor probleme de mediu, cum ar fi Natura 2000.
Propunerile trebuie sa vina din partea dumneavoastra (n.r - institutele specializate)”, a spus Nemirschi.
În privinta proiectelor demonstrative CCS, finantate din fonduri europene cu aproape 3 miliarde de euro, ARC considera ca “România are sansa unei structuri geologice pe parte de petrol si gaze foarte buna in vederea sechestrarii dioxidului de carbon”, fapt pentru care un astfel de program reprezinta “unul dintre putinele momente când banii publici investiti se pot intoarce in industrie”.
Potrivit datelor oficiale, in prezent, reteaua de gaze naturale in Europa are in jur de 150.000 de kilometri, iar prin implementarea acestei Directivei 2009/29/CE ar urma sa fie implementat, in plan local, circa 15.000 kilometri de retea functionala CO2.
Pe marginea subiectului accesarii unuia dintre cele 12 proiecte demonstrative CCS, presedintele Asociatiei profesionale “Clubul CO2 Energ”, Constantin Sava, a afirmat joi ca România a pierdut cursa.
“Pe baza algoritmului prin care se poate accesa un astfel de proiect, România este intr-o mare intârziere, timpul ramas pâna la data-limita de 15 iulie 2009, fiind mult prea scurt”, a mai spus Sava.
Statisticile intocmite de Institutul de Cercetari si Modernizari Energetice (ICEMENERG) arata ca, la nivelul anului 2006, productia de carbune extrasa in România era de 35,1 milioane de tone, din care 32,5 milioane de tone reprezentau lignit si 2,6 milioane tone huila.
Un procent de 99% din total a fost utilizat pentru productia de energie electrica si termica.
Potrivit acelorasi surse, daca in anul 1989 emisiile de carbon erau in România de 193 milioane de tone/an, in 2006, valoarea scazuse pâna la 111,9 milioane de tone/an.
Data-limita pentru depunerea dosarelor destinate unui astfel de program demonstrativ integrat in Directiva europeana privind captarea si stocarea CO2, este 15 iulie 2009.
Printre posibilele proiecte demonstrative CCS pe care România ar fi putut sa le dezvolte se gasesc: CEN Rovinari - Bloc nou de 500MW (lignit), CEN Craiova SE Isalnita - Bloc nou 500MW (lignit), Termoelectrica - E.ON - Enel - Braila (800 MW, huila), RAAN Romag-Termo - 2X600 MW (huila) si Electrocentrale Deva - 500 MW (huila).
În anul 2008, UE a adoptat un pachet legislativ ambitios cu privire la energie si schimbari climatice, cuprins in Directiva 2009/31/CE.
Promovat si sprijinit de Marea Britanie, acesta include si un mecanism de stimulare, inclusiv financiara, a proiectelor CCS, a caror valoare totala este estimata la 6-9 miliarde de euro, in functie de pretul carbonului.
Mai multe state europene, inclusiv România, si-au aratat interesul de a dezvolta un proiect administrativ.
Pâna la 25 iunie 2011, statele membre trebuie sa puna in aplicare Directiva CE.
Captarea si stocarea carbonului implica trei etape esentiale: captarea dioxidului de carbon produs la arderea combustibilului fosili, transportarea intr-un loc sigur si injectarea acestuia in subteran.
Pentru a fi eligibile, proiectele CCS sustinute de catre UE, trebuie sa demonstreze ca tehnologia folosita poate capta 85% dintre emisiile de CO2 din instalatiile industriale cu o capacitate de cel putin 300 MW.
