Isramart : Topirea gheţarilor din Alaska, supraestimată?

Isramart news:
Topirea anterioară a contribuit la creşterea nivelului mării cu o treime mai puţin decât a fost estimat.

Topirea gheţarilor este mult cercetată, dar privind rata de topire, o echipă internaţională de cercetători trage un semnal de alarmă.

Studii anterioare au supraestimat foarte mult pierderea masei de gheaţă în cazul gheţarilor din Alaska în ultimii 40 de ani sau chiar mai mult, conform lui Erik Schiefer, geograf în cadrul Northern Arizona University, care a fost coautor la un articol apărut în ediţia din februarie a Nature Geoscience care recalculează rata de topire a gheţarilor din Alaska.

Echipa de cecetători, condusă de Étienne Berthier de la Laboratory for Space Studies in Geophysics and Oceanography la Université de Toulouse din Franţa, spune că topirea gheţarilor din Alaska între 1962 şi 2006 a contribuit cu aproximativ o treime mai puţin la creşterea nivelui mării decât se estimase anterior.

Schiefer a spus că topirea gheţarilor din Alaska era considerată responsabilă pentru aproximativ 0.0047 inchi pe an. Deşi numele par mici, Schiefer spune că “se adaugă de-a lungul deceniilor”.

În vreme ce echipa a luat în considerare 3 sferturi din cantitatea totală de gheaţă din Alaska, Schiefer notează: “Am luat în discuţie de asemenea şi o mică proporţie de gheaţă de pe planetă. Atunci când se adaugă straturi masive de gheaţă (ca în cazul Antarcticii sau Groenlandei), suntem martorii unor creşteri semnificativ mai mari a nivelului mării”.

Schiefer spune că echipa doreşte să aplice în viitoar aceleaşi metodologii în alte regiuni glaciare pentru a stabili dacă măsurătorile efectuate anterior sunt corecte. Aceste măsurători sunt bazate pe date preluate de satelit, care scanează vaste regiuni acoperite de gheaţă.

Măsurătorile efectuate anterior estimau topirea pentru o cantitate mai redusă de gheaţă. Cea mai bună tehnică folosită până acum a folosit avioane care zburau la mare apropiere de anumiţi gheţari aleşi pentru a se măsura nivelul de creştere. Acestea erau apoi comparate cu cele realizate în anii 1950 şi 1960. Pornind de la aceste date, cercetătorii au obţinut rezultate pe care apoi le-au extins şi în cazul altor gheţari.

Doi factori au determinat erorile de măsurare, supraestimarea pierderii cantităţii de gheaţă prin folosire acestei metode, conform lui Schiefer. Primul factor este impactul depozitelor importante de resturi de rocă, care oferă protecţie contra radiaţiei solare şi, implicit, a topirii. Celălalt este trecerea cu vederea a cantităţilor mai reduse de la marginile gheţarilor, care au avut drept rezultat mai mici pierderi de masă glaciară.

Schiefer şi colegii lui au folosit date puse la dispoziţie de sateliţii SPOT 5 French şi NASA/Japanese ASTER, convertind imaginile realizate de aceşti sateliţi în informaţii privind nivelul de creştere. Apoi, datele obţinute au fost comparate cu hărţi topografice care datează din 1950.

În timp ce echipa a concluzionat că topirea gheţarilor în perioada ultimilor 40 de ani a fost mai scăzută, Schiefer a spus că alte studii au demonstrat faptul că rata de topire a gheţarilor s-a dublat, sau chiar mai mult decât dublat, numai în ultimele 2 decenii. “Date fiind predicţiile actuale privind schimbările climatice, ne aşteptăm ca această accelerare să continue”, a spus Schiefer.

Această creştere, în ceea ce priveşte pierderea masei glaciare din 1990 încoace, determină creşterea nivelui mării cu 0.0098 până la 0.0118 inchi pe an- mai mult decat dublu ratei înregistrate în ultimii 40 de ani.

Alături de Schiefer şi Berthier, la acest studiu au colaborat Garry Clarke de la University of British Columbia, Brian Menounos de la University of Northern British Columbia şi Frédérique Rémy de la Université de Toulouse.