Isramart : Copenhaga: Un summit mai important decât Yalta

Isramart news:
Sunt la ordinea zilei ştirile referitoare la efectele încălzirii climei, respectiv topirea gheţarilor, creşterea rapidă a nivelului apelor, multiplicarea catastrofelor naturale... Şi ele nu sunt invenţii, sunt realităţi ce anunţă evoluţii şi mai periculoase pe planeta noastră. La apelurile tot mai insistente ale multor state, în prim-plan aflându-se ţările Uniunii Europene, latino-americane, delegaţii din 192 de ţări se reunesc, începând de azi până la 18 decembrie, în capitala daneză pentru a găsi soluţii la principala cauză a schimbărilor de climă - gazele cu efect de seră. Corespondenţii cotidianului "Les Echos" anunţau ieri că la Copenhaga sunt aşteptaţi peste 15.000 de participanţi, între care 85 şefi de stat, şefi de guverne, miniştri ai Mediului, reprezentanţi ai agenţiilor ONU, ai unor organizaţii neguvernamentale şi asociaţii având drept obiectiv lupta împotriva încălzirii climei pe Terra. Sunt de asemenea prezenţi 3.000 de ziarişti şi, a nu se uita, "vizitatorii" obişnuiţi la asemenea reuniuni, mii de ecologişti protestatari faţă de principalii producători de gaze cu efect de seră, dar şi grupuri radicale, anarhiste, pregătite să perturbe buna desfăşurare a summit-ului.
De ce acest summit este considerat de unii analişti mai important ca acordul de tristă amintire de la Yalta ne explică Bill McKibben, de la o publicaţie de specialitate din San Francisco: "La Copenhaga", spune McKibben, "urmează să aibă loc reuniunea diplomatică cea mai importantă din istoria lumii. Versailles-ul, de acord, Yalta, da - dar eşecul lor se măsoară doar în decenii de suferinţă şi în milioane de vieţi omeneşti pierdute. Dar dacă acum nu reuşim să limităm efectele schimbărilor de climă, consecinţele se vor întinde de-a lungul a zeci de mii de ani şi vor afecta generaţii întregi, într-o manieră ce încă nu ne-o putem imagina". Îngrijorarea este cu atât mai mare cu cât Protocolul de la Kyoto, realizat în 1997, nu a servit la nimic. Obiectivele lui privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră nu au fost atinse. Cei doi mari emiţători de CO2, China şi SUA, au făcut paşi prea puţini în această direcţie, iar alte state, inclusiv emergente, nu au înregistrat niciun progres. Mulţi îşi pun întrebarea dacă, în aceste condiţii, la Copenhaga poate fi realizat un obiectiv crucial, general acceptat, privind reducerea cu 50 la sută, până în 2050, a emisiilor de CO2, ceea ce ar permite limitarea încălzirii climei la 2 grade Celsius.

Teme de negocieri

1. Obiective pe termen lung (2050): Marea speranţă este realizarea unui acord privind limitarea, pe termen lung, a încălzirii climei la 2 grade C. Pentru a atinge acest obiectiv, ţările industrializate trebuie să se angajeze la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră - până în 2050 - cu cel puţin 80 la sută. Un pas decisiv ar fi ca, la nivel mondial, în acelaşi interval, să se cadă de acord asupra diminuării emisiilor respective, în medie, cu 50 la sută, implicând un angajament în acest sens şi din partea ţărilor în curs de dezvoltare.

2. Obiective pe termen mediu (2020): În opinia oamenilor de ştiinţă, ţările industrializate ar trebui ca - până în 2020 - să reducă emisiile de CO2 cu 25 până la 40 la sută faţă de nivelul din 1990. Angajamentele actuale sunt limitate doar până la 13 la sută, iar SUA au în vedere un procent de reducere chiar mai mic.

3. Creştere economică însoţită de emisii reduse de carbon: Este foarte posibil, spun specialişti apropiaţi negociatorilor, ca toate ţările să se angajeze la elaborarea unor planuri proprii de creştere economică însoţite de emisii de CO2 foarte imitate, iar ţările în curs de dezvoltare să opteze pentru sisteme de luptă împotriva schimbărilor de climă adaptate la fiecare situaţie naţională. Sunt deja semnale că India, China, Mexicul şi Africa de Sud şi-au elaborat planuri ambiţioase de punere în aplicare a unor soluţii proprii în domeniile energetic şi al combaterii efectelor încălzirii climei.

4. Reducerea emisiilor de carbon forestier: Acesta va fi unul dintre subiectele de negociere importante, el vizând stabilirea de măsuri la nivel mondial pentru împiedicarea despăduririlor. Realizarea acestui obiectiv depinde însă de o altă temă de negociere - asigurarea fondurilor necesare reîmpăduririlor şi a altor măsuri în domeniu.

5. Finanţarea: Împreună cu obiectivele de reducere a emisiilor de CO2, finanţarea măsurilor ce ar urma să fie adoptate rămâne chestiunea cea mai spinoasă a negocierilor de la Copenhaga. Pentru a accelera punerea în aplicare a soluţiilor convenite, vor trebui deblocate anual, în perioada 2010 - 2012, 8 până la 12 milioane de dolari, ceea ce reprezintă dublul angajamentelor deja existente.

6. Tehnologii adecvate: Pentru a stimula inovaţiile în domeniu, este considerat necesar un fond suplimentar de 2 miliarde de dolari anual, destinat cercetării şi dezvoltării. Există însă pericolul nerealizării unui acord pe această temă din cauza disputelor legate de drepturile de proprietate intelectuală.

7. Adaptarea: Pentru a se obţine sprijinul ţărilor mai puţin dezvoltate, ele trebuie ajutate să se adapteze la schimbările de climă. Ţările industrializate vor trebui să se angajeze să aloce în acest scop, anual, în perioada 2010 - 2012, în jur de 2- 4 miliarde de dolari.
Realizarea unui acord global impune angajamente ale tuturor ţărilor dezvoltate, dar şi ale celor în curs de dezvoltare.
În privinţa şanselor de a se ajunge la un acord concret, cu cifre şi sancţiuni în cazul neatingerii obiectivelor stabilite la Copenhaga, părerile sunt foarte diferite şi ele oferă argumente pesimiştilor. Un lucru este însă cert, acela că toate statele lumii sunt de acord ca, până în 2050, încălzirea climei să nu depăşească 2 grade Celsius. Rămân însă deosebirile - în unele cazuri de neconciliat - între obiectivele propuse de diversele grupuri de state. Marea dificultate vine tocmai de la cei cu emisiile de gaze poluante cele mai mari, îndeosebi China şi SUA (40 la sută din totalul emisiilor de CO2 de pe planetă). În acest context, unii observatori sunt înclinaţi să creadă că prezenţa preşedintelui Barack Obama, la finele summit-ului, ar putea facilita, prin angajamente ale SUA, realizarea totuşi a unui acord la nivel mondial asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Căci, relevă "Le Nouvel Observateur", faptul că Uniunea Europeană s-a angajat activ în lupta împotriva schimbărilor de climă, venind cu angajamente concrete şi obligatorii de reducere a emisiilor de CO2, dezbătute şi aprobate la recenta sesiune a Parlamentului European, nu ar avea niciun sens dacă celelalte ţări ale Nordului industrializat şi cele ale Sudului mai puţin dezvoltat nu iau măsuri similare şi nu se implică - pe măsura dezvoltării lor - la realizarea unui acord global de luptă împotriva schimbărilor de climă.