Isramart : Companiile de stat pun gaj drepturile de poluare, pentru bani de la bănci

Isramart news:
Electrocentrale Bucureşti, cel mai mare producător de energie termică deţinut de stat, vrea un credit de 30 milioane de euro, pentru care pune gaj pe patru milioane de certificate de emisie de dioxid de carbon. Dacă titlurile ar fi tranzacţionate pe bursele externe, producătorul ar putea obţine imediat cel puţin 50 milioane de euro.
Din cauza datoriilor şi a creditelor angajate în anii trecuţi, Elcen nu are acces la alte finanţări. “În mod clar, certificatele de emisii sunt o cale eficientă de finanţare. Condiţia este să respecte parametrii consideraţi normali în pieţele financiare de profil”, spune Matei Păun, managing partner BAC Investment. Radu Zaciu, country manager Deutsche Bank, spune că o astfel de variantă ar putea aduce companiei un credit mai ieftin decât în alte condiţii.

Dacă nu obţine creditul, Elcen va avea de ales între a vinde aceste drepturi sau a reduce producţia de electricitate şi energie termică. Producătorul bucureştean nu este însă singurul pentru care drepturile de poluare reprezintă singura mină de aur de care dispun companiile de stat din sectorul utilităţilor. “Am lansat anunţul şi aşteptăm până pe 26 noiembrie. Nu aveam altă variantă. Noi punem gaj aceste certificate, iar dacă în 28 februarie 2012 nu returnăm împrumutul, banca poate vinde aceste drepturi”, a explicat pentru Business Standard Irina Duică, directorul financiar al companiei. Potrivit acesteia, compania a primit, prin Planul Naţional de Alocare al României, 26 milioane de certificate de emisii de noxe pentru perioada 2008-2012, din care se poate lipsi, până la 1 martie 2012, de patru milioane de certificate.

“Eu am un excedent de certificate, însă nu vreau să-l vând, pentru că nu ştiu cum va evolua cererea de energie în următorii ani, şi nu vreau să vând acum pentru a cumpăra mai scump în anii următori”, explică reprezentantul Elcen. Producătorul spune că dacă, totuşi, nicio bancă nu va accepta această garanţie, o soluţie ar fi comercializarea certificatelor în plus. Certificatele de emisii de dioxid de carbon se tranzacţionează pe bursele externe. După un maxim de 30 de euro pe certificat în primăvara acestui an, acum acesta se tranzacţionează cu 13,5-14 euro.

Dacă ar vinde pachetul de patru milioane de certificate, Elcen ar obţine, imediat, cel puţin 50 milioane de euro. Surse din piaţa de intermedieri susţin însă că, la modul în care este conceput acum caietul de sarcini pentru licitaţie, Elcen are şanse zero să obţină împrumutul. “Din caietul de sarcini reiese că Elcen vrea să se împrumute la aceeaşi dobândă la care iau credit băncile mari ale lumii. Dacă refac caietul de sarcini şi se încadrează în parametrii normali pentru această piaţă, atunci s-ar putea să aibă şanse”, susţin aceleaşi surse.

Nu toţi bancherii sunt însă de această părere. “Certificatele de emisii de dioxid de carbon reprezintă, în mod cert, cel mai important potenţial financiar de care dispune România. Eu, ca bancă, nu aş lua aceste certificate, pentru că nu au o valoare predictibilă. Dacă le-ar vinde, atunci am fi interesaţi, pentru că aceste certificate înseamnă bani curaţi”, explică Marinel Burduja, prim-vicepreşedinte al Raiffeisen Bank.

Termoelectrica, un alt producător de energie controlat de stat, ar putea lua astăzi o decizie similară pentru a-şi acoperi o parte din necesarul de investiţii. “Aştept aprobarea din partea Consiliului de Administraţie. Avem nevoie de bani pentru investiţii, însă nu ştiu exact cum vom proceda. Noi nu avem excedent de certificate de dioxid de carbon, aşa cum au cei de la Elcen. De fapt, nu avem atât de multe certificate ca ei”, a explicat ieri pentru Business Standard Constantin Ioaniţescu, directorul general al Termoelectrica. Deşi au nevoie de bani, complexurile energetice spun că nu se gândesc să se finanţeze nici apelând la garantare, nici prin vânzare. “Noi avem deficit de certificate, nu ne permitem, precum cei de la Elcen”, spune, la rândul său, Gheorghe Daviţoiu, directorul Complexului Energetic Rovinari. “Garantarea este o soluţie disperată, care arată, în fapt, o lipsă cruntă de bani. Beneficiarul RADET nu îşi achită datoriile, termocentrala trebuie să producă, are nevoie de combustibil, aşa încât îşi amanetează viitorul”, comentează analistul Jean Constantinescu. În opinia acestuia, banii din drepturi de emisii ar trebui direcţionaţi către investiţii, nu către consum.

Printre primele centrale care au decis să vândă drepturi de poluare pentru a face rost de lichidităţi s-a numărat CET Oradea. “În primăvară, am vândut vreo 500.000 de certificate, pentru 224 milioane de lei. Acum căutăm un broker de certificate, pentru un credit pe termen scurt, după modelul Elcen. Noi vrem lichidităţi pentru a putea trece iarna, în condiţiile în care consuma­torii încep să plătească abia spre primăvară”, explică Dragoş Florian, directorul CET Oradea.

“Banca riscă dacă acceptă să garanteze un credit cu certificate, care au o valoare nepredictibilă. Îmi poate spune cineva mie, bancă, ce se va întâmpla cu aceste certificate peste trei ani, când mi-ar permite Elcen să le vând?”, se întreabă retoric prim-vicepreşedintele Raiffeisen Bank, Marinel Burduja.